Dacă o firmă decide recompensarea angajaților care se vaccinează nu ar trebui să se considere că-i discriminează pe aceia dintre salariați care nu se vaccinează. De ce? Pentru că scopul urmărit este unul legitim, că se urmărește, în fond, motivarea oamenilor să se vaccineze, dar și pentru că a oferi o recompensă unui salariat nu înseamnă a-i îngrădi dreptul altuia. Modul de recompensare ar trebui să îndeplinească, totuși, unele condiții:
Ca să încurajeze vaccinarea în rândul românilor, Guvernul a stabilit acordarea unor tichete de masă și posibilitatea înscrierii la o loterie cu premii în bani pentru cei care se vaccinează, măsurile fiind cuprinse într-o ordonanță care a apărut acum două săptămâni. Cam în aceeași perioadă, presa centrală scria despre modul în care un angajator român a decis să recompenseze salariații care se vaccinau: mai exact, angajații combinatului siderurgic din Galați primesc bonuri dacă se vaccinează anti-Covid.
Discuțiile referitoare la „premierea” într-un fel sau altul a celor care se vaccinează, de către angajatorii lor, au apărut însă de câteva luni. Problema pe care și-o pun cei care ar vrea să-și încurajeze angajații să se vaccineze este dacă astfel de măsuri se pot întoarce împotriva lor, adică să fie contestate de către cei care, dintr-un motiv sau altul, aleg să nu se vaccineze. Ar putea fi acuzate firmele care recurg la astfel de practici că discriminează între salariați?
„Statul obligă angajatorii să acorde 2 zile libere plătite pentru fiecare doză de vaccin, iar printr-un act normativ adoptat la finalul lunii iulie s-a stabilit că, în cazul cetățenilor care au plecat în interes personal (vacanță) într-o țară «roșie» la data plecării – drept pentru care la întoarcere trebuie să stea 14 zile în concediu de carantină – se vor deconta de la FNUASSB exclusiv 5 zile – deci 9 zile neplătite.
Chestiunea premierii salariaților care decid să se vaccineze nu o vedem ca o practică discriminatorie pentru că nu are ca efect îngrădirea unor drepturi fundamentale ale salariaților nevaccinați, și în plus se poate considera că are un scop legitim – acela de a informa și motiva vaccinarea ca parte din practicile ce țin de sănătatea și securitatea în muncă a tuturor salariaților.
Adică, atâta timp cât angajatorul face campanii de promovare a beneficiilor vaccinării, și premiază salariații vaccinați nu o vedem ca discriminatorie. Pentru ca o faptă să fie calificată din punct de vedere legal ca fiind discriminatorie, aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii:
- existenţa unui tratament diferenţiat al unor situaţii analoage sau omiterea de a trata în mod diferit situaţii diferite, necomparabile;
- existenţa unui criteriu de discriminare conform art. 2 alin.1 din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările ulterioare;
- tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege.
- tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.
Nu poate fi considerată discriminatorie o măsură pozitivă prin care se urmărește conformarea la o acțiune publică desfășurată pentru protecția vieții și a sănătății oamenilor așa cum este vaccinarea împotriva virusului SARS – COV – 2. Conform art. 2 alin. (9) din Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare «Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de șanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe»”.
