Comisii unice și tarife standardizate – cum ar putea arăta viitorul în administrația locală
De curând, Consiliul Concurenței a recomandat introducerea unor proceduri unificate și transparente cu privire la tarifele percepute la eliberarea avizelor de amplasament necesare în construcții, dar și înființarea de Comisii pentru Acord Unic (CAU) în toate municipiile – reședință de județ. Potrivit Consiliului Concurenței, aceste măsuri ar reduce dramatic birocrația și ar scurta timpul de obținere a documentelor necesare pentru autorizațiile de construire.
Care este contextul actual al problematicii obținerii autorizațiilor de construire – unul complicat și pe alocuri redundant sau de-a dreptul neclar. Câteva exemplificări aici mai jos.
În primul rând, deși obligația înființării Comisiilor pentru Acord Unic există din 2009, numai nouă orașe din România au implementat-o, iar platforma electronică pentru depunerea documentației nu este folosită nici acum de nicio autoritate locală.
Mai apoi, la nivel de tarifare, avizele de amplasament diferă semnificativ între localități, unele chiar nefiind oficial aprobate. Acest fapt este contrar unei consecvențe a procesului autorizare a construcțiilor.
La capitolul vești (mai) bune, există o inițiativă de modificare a legislației pentru a introduce sancțiuni în cazul în care procesul de simplificare a obținerii avizelor și crearea unor baze de date cu rețelele tehnico-edilitare nu este simplificat.
Consiliul Concurenței subliniază faptul că “În prezent, CAU există doar în nouă reședințe de județ (Alexandria, Arad, Călărași, Constanța, Craiova, Deva, Slatina, Galați și Drobeta Turnu Severin) din cele 41, iar în Botoșani, Miercurea Ciuc și Suceava este în curs de organizare. La Alexandria, Constanța, Deva și Drobeta Turnu Severin, deși CAU a fost înființată, nu s-au primit solicitări ale persoanelor fizice sau juridice pentru obținerea acordurilor/avizelor prin intermediul acesteia, iar la Galați, comisia nu a mai primit solicitări din anul 2020.”
Actualmente, pentru a obține o autorizație de construire, solicitanții trebuie să intre în posesia certificatului de urbanism, certificat pentru care fiecare solicitant trebuie să obțină avize de amplasament de la furnizorii din mai multe domenii, precum: alimentare cu apă, canalizare, electricitate, gaze, termoficare, telecomunicații, salubritate, transport urban – inclusiv soluțiile de asigurare, branșare și racordare a acestora la infrastructura edilitară.
La nivel de tarife – pentru apă, canalizare, transport public, energie termică și iluminat public – acestea sunt stabilite de autoritățile locale sau de asociațiile de dezvoltare intercomunitară; pentru energie electrică, acestea sunt fixe și reglementate de ANRE; pentru gaze naturale, sunt stabilite de distribuitori conform metodologiei ANRE; iar pentru salubritate, tarifele trebuie să fie stabilite pe baze concurențiale de fiecare operator.
În acest context, Consiliul Concurenței recomandă administrațiilor publice locale, asociațiilor de dezvoltare intercomunitară, Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ANRE și Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) să stabilească și să aprobe tarifele fie la nivelul fix, fie pe baza unei formule de calcul stabilită de fiecare reglementator și să realizeze controale la companii care emit acorduri/avize/avize de amplasament cu privire la modul de implementare a tarifelor aprobate.
Mai mult, Consiliul Concurenței propune introducerea de sancțiuni administrative în cadrul legislației privind autorizarea lucrărilor de construcții, pentru situațiile în care autoritatea locală nu facilitează obținerea avizelor și acordurilor de amplasament.
Pe lângă sancțiuni, Consiliul Concurenței recomandă autorităților publice să își asume procedural obligația de a promova existența CAU, în așa fel încât odată cu eliberarea certificatului de urbanism solicitanții să primească și o informare privind posibilitatea obținerii avizelor necesare prin intermediul comisiei unice.
De asemenea, Consiliul Concurenței recomandă realizarea unor bănci de date care să includă informații din cadastrul general și din cadastrele de specialitate, bănci de date care ar urma să fie populate prin colectarea planurilor cadastrale cu rețelele tehnico-edilitare de la companiile care le administrează.
Articol publicat în Juridice.ro
