Fiscalitate și administrare fiscală în programele de guvernare: o analiză
Pe 6 decembrie, adică în nici 2 săptămâni, vom avea alegeri parlamentare. Ele ne vor da noul Parlament, iar el la rândul lui ne va da guvernul. Eu unul le consider de departe cele mai importante, așa că am considerat utilă o analiză a “ofertelor” principalelor 3 forțe politice de azi (PSD, PNL, USR+).
Înainte de a trece la analiză, simt nevoia să fac (i) câteva precizări, dar și (ii) o aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 4 ani.
Câteva precizări
Sunt antreprenor și avocat de business, deci îmi doresc ca sarcina fiscală efectivă să fie cât mai redusă cu putință. În 25 de ani de experiență în domeniu am învățat însă că pentru business stabilitatea și predictibilitatea sunt la fel de importante și un nivel redus al fiscalității.
Cele 3 obiective nu sunt chiar incompatibile, ele pot fi atinse simultan, dar doar dacă baza de impozitare este cât mai mare și evident cotele de impunere cât mai mici (bază mare + înălțime mică = corp stabil). Baza de impunere este mare atunci când nu este erodată nici de scutiri și nici de evaziune.
Nu îmi plac scutirile și tratamentele preferențiale, chiar dacă și eu ca avocat beneficiez de ele. Pe lângă faptul că erodează baza de impunere (ceea ce afectează stabilitatea și deci și predictibilitatea), consider că scutirile sunt privilegii, iar privilegiile date unor categorii de cetățeni contribuabili sunt pe costul celor care nu au privilegii. Asta divizează națiunea, creează complicități între cei care primesc privilegiile și cei care le acordă. Divide et impera…
Aducere aminte:
Înainte de alegerile din 2016 atât PSD cât și PNL au avut secțiuni consistente pe partea de fiscalitate. USR nu a avut mai nimic, campania lor fiind centrata pe “fără corupți”. PSD promitea tot felul de scutiri, PNL făcuse din 16% o idee fixă: 16% TVA, 16% contribuții angajator, 16% contribuții angajat. Am atras atenția atunci că ambele programe erau fantasmagorii care ar fi aruncat în aer orice urmă de stabilitate și predictibilitate, ceea ce din păcate s-a cam și întâmplat, deficitul bugetar ajungând la 4,6% PIB în 2019, în condițiile în care veneam după o perioadă de creșteri economice record, iar investițiile în infrastructură erau din ce în ce mai mici.
Cei 4 ani care au trecut au fost împărțiți în 3 perioade distincte:
• Prima – de doi ani și jumătate, în care PSD-ul dlui Dragnea a dominat scena politică. Din punct de vedere fiscal, a fost o perioadă extrem de turbulentă. Pe de o parte au fost implementate măsuri de “relaxare”, de genul ridicării plafonului la micro, scăderii cotei unice la 10%, scutirii de impozit pe salarii și CAS în construcții, eliminării impozitului pe profit în HoReCa. Pe de altă parte au fost creșteri de contribuții (plafonarea bazei de calcul a CAS, CASS individuale fiind eliminate), a fost blocată exploatarea gazului în Marea Neagră prin legea offshore, a fost bulversată toată economia cu split TVA (declarat ulterior neconform de CJUE), au blocat pentru o perioadă creditarea prin “taxa pe lăcomie”. Nu s-a făcut nimic pentru informatizarea ANAF și îmbunătățirea colectării. Toate companiile au fost obligate să își cumpere noile case de marcat, însă MF nu a fost în stare să se conecteze la ele.
Au fost și câteva discuții, abandonate din fericire, care au creat extrem de multă îngrijorare. Una – impozitul pe gospodării care ar fi destructurat administrarea fiscală și ar fi creat riscuri uriașe în ceea ce privește colectarea prin renunțarea la reținere la sursă și la trecerea la declararea individuală a obligațiilor fiscale. Alta – înlocuirea impozitului pe profit cu cel pe cifră de afaceri, ar fi scos pur și simplu România de pe harta investitorilor serioși și ar fi dus la de-localizarea masivă a producției. În plus, nici Directivele și nici Convențiile privind evitarea dublei impuneri nu ar mai fi fost aplicabile, ceea ce ne-ar fi transformat într-o pată neagră;
• A doua – ceva mai mult de jumătate de an, caracterizată de turbulențe politice majore, a început după pierderea europarlamentarelor de PSD și condamnarea dlui Dragnea. PSD a pierdut guvernarea, PNL a reușit să o preia singur, după care guvernul Orban/PNL a căzut în urma unei moțiuni și a revenit. Nu sunt prea multe de spus aici, timpul fiind scurt și perioada agitată;
• A treia – ultimele 9 luni, caracterizată de cea mai dură criză medicală și economică pe care omenirea a cunoscut-o în istoria modernă. Măsurile luate de guvern în această perioadă au fost într-un cu totul alt registru. Au fost amânate la plată impozitele, fără dobânzi și penalități, au fost accelerate rambursările de TVA (inclusiv prin lărgirea semnificativă a rambursării cu control ulterior), s-au rambursat concediile medicale (restante de ani de zile), s-au introdus măsuri simplificate pentru obținerea eșalonării la plată. Nu au fost modificări semnificative ale Codului fiscal în această perioadă.
Să vedem însă “oferta” de acum, pentru următorii 4 ani.
1 – PNL
PNL, principalul favorit la câștigarea acestor alegeri, nu propune niciun fel de modificări de politică fiscală. Se pare că PNL mizează exclusiv pe creșterea PIB prin investiții publice în infrastructură și informatizarea statului pentru a corecta dezechilibrele uriașe din prezent. PNL și-a numit programul “Dezvoltăm România”, evită orice discuții despre modificări ale legislației fiscale și se concentrează pe enumerarea unor obiective de îmbunătățire ale administrării fiscale (reducerea numărului și simplificarea formularelor/declarațiilor, facilitate pentru buni platnici, generalizare rambursare cu control ulterior, facilitate pentru utilizarea ghiseul.ro, implementarea facturii electronice și interconectarea caselor de marcat, SAF-T).
Deși înțeleg abordarea (din punct de vedere politic), sper că PNL înțelege că inechitățile induse de măsurile haotice din 2016 – 2019 vor trebui corectate rapid, altfel nu numai că dezechilibrele bugetare se vor amplifica, ci și frustrările din interiorul societății vor crește. Baza de impunere a fost pur și simplu spulberată de tot felul de scutiri sau tratamente privilegiate, iar dacă această problemă nu va fi adresată onest, profesionist, după alegeri vom avea cu toții de suferit!
Pe partea de cheltuieli, mi-a atras atenția menținerea creșterii punctului de pensie la 1.840 lei, dar nu din 2021, ci gradual până în 2024. Vorbim de o creștere semnificativă a cheltuielilor cu pensiile, de la aproximativ 80 mld lei în 2020 (incluzând creșterea de 14%), la 113 mld lei în 2024, adică +40% în doar 4 ani… Să nu uităm și că bugetul de stat a fost amputat în 2018 cu vreo 12 mld lei, sumă ce se regăsește însă în bugetul de pensii (creștere CAS, scădere impozit venit). Aceasta a creat o aparentă creștere a încasărilor, “creștere” folosită ulterior pentru a justifica creșterea abruptă a pensiilor, translatată integral în deficitul bugetului consolidat. O astfel de creștere a pensiilor poate fi sustenabilă doar dacă PIB-ul crește cu 50%, iar asta se poate întâmpla doar dacă programul de investiții și modernizare va fi implementat “ceas”, ceea ce ținând cont de istoric este un gând ambițios, chiar și în condițiile în care vedem deja șantiere importante nou deschise și auzim anunțuri cu privire la semnarea de alte noi contracte.
2 – PSD
“PSD știe să guverneze bine” – așa își intitulează secțiunea de economie și fiscalitate PSD. Parcă am mai auzit asta… “Să trăiți bine”? Băsescu?
Să trecem peste titlu și să ne uităm la conținut.
Și PSD vorbește de creșterea colectării și reducerea evaziunii, limitându-se doar la interconectarea caselor de marcat și ANAF, măsură care – VAI! trebuia să fie implementată încă din 2018, de când toate companiile au fost obligate să își cumpere noile case de marcat cu memorie electronică și modul de comunicație. Tot pentru creșterea colectării, PSD propune implementarea directivei europene împotriva transferului profiturilor, directivă însă deja implementată în 2017… Ne mai spune PSD că restituirile de TVA se vor face doar după compensarea obligațiilor, chestiune care este însă în legislație de când lumea.
PSD vine însă și cu o propunere concretă, și anume “reducerea impozitării muncii pentru salariații cu venituri mici și cei din clasa de mijloc”, propunere deja depusă ca proiect de lege la Senat. PSD propune o schemă de impozitare cel puțin ciudată, parțial progresivă (cota de impunere crește pentru salariații care câștigă peste 12.500 lei/lună), parțial degresivă (sarcina fiscală scade pentru salariile între 3.000 – 4.000 lei, față de salariile mai mici de 3.000 lei). Pentru ușurința comparației, am calculat mai jos ratele efective totale de impunere a salariilor, 2020 versus 2021 PSD:
-
Salariu 2020* 2021 PSD sub 3.000 37,30 35 3.001 – 4.000 40,30 29,30 4.001 – 5.000 42,50 33,50 5.001 – 6.000 42,50 33,50 6.001 – 7.000 42,50 35,87 7.001 – 8.500 42,50 38,25 8.501 – 10.000 42,50 42,50 10.001 – 12.500 42,50 42,50 12.501 – 15.000 42,50 43,75 peste 15.000 42,50 46
*rată efectivă, ținând cont că CAS 25% și CASS 10%, sunt deductibile din baza de calcul a impozitului pe venit de 10%, bază din care se scade și deducerea personală
Un calcul aproximativ ne arată că această propunere lasă bugetul consolidat fără 10,2 mld de lei. Chiar și presupunând că toți acești bani merg în consum, la o rată de recuperare de 13% (atât este acum TVA efectivă), rămâne un minus de aproximativ 9 mld lei, minus care se adaugă la deficitul uriaș pe care România îl înregistrează în 2020 (10% din PIB, aproximativ 100 mld lei).
Lista cu “bunătăți” nu se oprește aici. PSD supralicitează și la pensii, promițând creșterea punctului de pensie până la 2.340 lei în 2024. Impactul pare că nici nu mai contează, acesta fiind de 62 mld lei în plus față de 2020 (incluzând creșterea de 14% de la 1 septembrie). În plus, PSD promite o creștere semnificativă chiar din 2021 (1.875 lei), ceea ce ar aduce costuri suplimentare de 34 mld chiar de la anul (3,5% PIB).
Însumând cele două măsuri, ar rezulta un deficit suplimentar de aproximativ 70 mld lei în 2024, deficit care ar putea fi surmontat doar dacă creșterea economică în 4 ani ar fi semnificativ peste cea de 50% prognozată în programul PNL, adică undeva pe la 70%, și asta în plină criză economică… Chiar și dacă presupunem că toate aceste sume acordate suplimentar se duc în consum, iar asta generează venituri suplimentare din TVA, minusurile se numără cu zecile de miliarde.
Nu cred că mai e ceva de adăugat…
3 – USR-PLUS
Programul USR-PLUS conține și el, așa cum era de așteptat, o măsură cu puternic impact bugetar: “Zero taxe pe salariul minim”, o idee foarte generoasă de altfel. De propunerea USR-PLUS ar urma să beneficieze toți angajații, salariile obținute de aceștia urmând a fi supuse impozitului și, mai ales, contribuțiilor, doar sumele ce depășesc salariul minim, în prezent 2.230 lei/lună. Practic USR+ propune o deducere personală de bază egală cu salariul minim (atât la impozitul pe venit, dar și la CAS, CASS). Ce înseamnă asta?
Să facem un calcul simplu, luând în considerare și o deducere personală (la impozit) de 500 lei, în medie:
CAS: 2.230*25% = 557 lei
CASS: 2.230*10% = 223 lei
IV: (2.230 – 557 – 223 – 500) = 95 lei
Total: 875 lei (557 + 223 + 95)
Aceasta este suma care ar trebui să rămână în plus, lunar, în buzunarele fiecăruia din cei aproape 6 milioane de angajați din România (stat + privat). Impactul anual este simplu de calculat: 875*6.000.000*12 = 63 miliarde. Presupunând că toți acești bani se duc în consum, la buget ar mai urma să ajungă (din TVA) vreo 8 mld lei, deci rămâne un minus de aproximativ 55 mld lei…
Programul USR+ nu conține nimic despre majorarea pensiilor, deci putem presupune că USR+ este de acord cu actualul calendar de creștere a valorii punctului de pensie, ceea ce adâncește semnificativ deficitul bugetului consolidat. Ținând cont că eliminarea sau impozitarea cu 90% a pensiilor speciale ar aduce la buget doar maxim 5 mld lei (astăzi costul total fiind de aproximativ 9 mld lei) și presupunând un calendar de creștere similar cu cel propus de PNL, impactul cumulat ar fi undeva în jur de 112 miliarde (55 + 62 – 5) până în 2024, semnificativ peste cel al propunerilor de campanie ale PSD.
Din nou, nimic de adăugat…
În concluzie, nimic nou sub soare. Este campanie și în campanie partidele propun tot felul de năzbâtii. Noi vom decide, prin votul nostru de pe 4 decembrie cui dăm mandat să ne administreze țara. Nu cred însă că (mai) putem vota absurdități de genul celor care ne-au adus în situația de a închide 2019 cu un deficit de 4,6% PIB, mai ales că astfel de absurdități sunt grefate pe un buget îngenuncheat de criză, la aproape 10% PIB deficit în 2020. Vor veni ani dificili, în care este nevoie de responsabilitate, de profesionalism.
Trebuie să înțelegem cu toții că sursa de finanțare a deficitului nu este “contul” – așa cum zicea de curând CCR – ci datoria publică. datorie care va fi plătită nu numai de noi, ci și de urmașii urmașilor noștri!
Articol apărut în CursdeGuvernare.ro