ANAF și noua realitate digitală. Borne pentru 2022 în transformarea digitală a administrației fiscale

ANAF și noua realitate digitală. Borne pentru 2022 în transformarea digitală a administrației fiscale

Procesul de digitalizare al Agenției Naționale de Administrare Fiscală a accelerat semnificativ în ultimul an, îndeosebi ca urmare a introducerii în Planul Național de Redresare și Reziliență a unor puncte care vizează chiar acest lucru, administrația fiscală fiind în continuă dezvoltare și transformare tehnologică, scopul fiind acela de a spori transparența relației dintre stat și contribuabili și de a identifica din timp comportamentele neconforme, astfel încât să se reducă evaziunea fiscală și să crească gradul de conformare voluntară a companiilor în privința taxelor și impozitelor. O parte dintre noile sisteme informatice anunțate de ANAF sunt deja la stadiul în care urmează să devină operaționale (sarcina fiind în acest moment la contribuabili, care trebuie să le implementeze), iar altele urmează să fie reglementate pe parcursul acestui an.

1 ianuarie 2022: Raportările SAF-T au devenit obligatorii

Anul 2022 a debutat cu implementarea fișierului standard de control fiscal (SAF-T), un standard internațional pentru schimbul electronic de date contabile între contribuabili și autoritățile fiscale, care permite Fiscului acces în timp real în toate informațiile financiar-contabile ale unei companii. SAF-T este un fișier în format electronic, de tip XML, conținând date extrase din sistemele informatice ale contribuabililor/plătitorilor, exportate și stocate într-un format standardizat.

În România el a fost implementat sub forma Declarației Informative 406, care trebuie depusă electronic la Fisc, la termene diferite în funcție de mărimea contribuabililor. Astfel, raportările SAF-T încep:

• De 1 ianuarie 2022, pentru marii contribuabili istorici;
  • De la 1 iulie 2022, pentru marii contribuabili noi, încadrați în această categorie din 1 ianuarie 2022;
  • De la 1 ianuarie 2023, pentru contribuabilii mijlocii;
  • De la 1 ianuarie 2025, pentru contribuabilii mici.

Declarația 406 se transmite la ANAF în format electronic.

Ideea implementării SAF-T în România a pornit la finalul anului 2019, atunci când conducătorii ANAF păreau să aibă în vedere o implementare prietenoasă pentru contribuabili, spre deosebire de alte inițiative similare (a se vedea implementarea noii declarații 394 sau obligativitatea utilizării caselor de marcat cu jurnal electronic, urmată de conectarea acestora la serverele ANAF abia după aproape 3 ani) – mai exact, aceștia doreau inițierea acestui proces printr-un proiect pilot la care să participe doar marii contribuabili care își doresc să adere la acest proiect și care ar fi urmat să primească și niște facilități fiscale în acest sens. Acest proiect pilot era menit să soluționeze toate eventualele probleme tehnice cu care contribuabilii s-ar fi putut confrunta în perioada aleasă și ar fi răspuns la foarte multe întrebări venite din implementarea practică a SAF-T de către contribuabili.

Din păcate, din 2019 până în 2021 implementarea SAF-T nu a cunoscut niciun fel de progres. În a doua jumătate a anului 2021 abia a fost introdusă obligativitatea SAF-T. Ordinul fără de care nu se puteau pune în aplicare prevederile Codului de procedură fiscală a fost pus în dezbatere publică abia pe 16 septembrie, iar ghidul pentru implementarea SAF-T a trecut prin mai multe modificări până la 1 ianuarie 2022.

Dificultățile ridicate de faptul că ANAF a publicat foarte târziu caracteristicile tehnice, precum și faptul că acestea nu erau certe, a făcut ca majoritatea furnizorilor de software-uri de contabilitate / ERP-uri (e.g. SAP, Oracle) să nu-și poată finaliza adaptarea sistemelor mai devreme de martie 2022. Este important de menționat că ANAF încă publică răspunsuri venite de la contribuabilii care s-au confruntat cu diverse probleme practice, ceea ce arată că implementarea SAF-T încă nu este rezolvată din punct de vedere tehnic, generând în continuare probleme pe care ANAF nu le-a avut în vedere și nu le-a anticipat.

De altfel, trebuie menționat că dintre toate țările care au implementat SAF-T în legislația națională, toate par să fi pornit de la ghidul OECD (Guidance for the Standard Audit File – Tax Version 2.0), însă niciuna dintre acestea nu au implementat acest ghid în totalitate și dintr-o dată, fără a-l ajusta în vreun fel. Evident, acest lucru complică lucrurile din perspectiva contribuabililor, întrucât acest fapt se traduce într-un volum de muncă semnificativ.

Așadar, implementarea SAF-T este probabil cea mai mare provocare a marilor contribuabili în anul 2022, întrucât presupune resurse umane și financiare considerabile – în acest sens, trebuie clarificat că SAF-T nu este o declarație obișnuită. Pentru a putea genera informațiile care trebuie transmise către ANAF în cadrul formularului D406, contribuabilii au nevoie în primul rând să înțeleagă arhitectura SAF-T, să facă un audit de sisteme, urmând ca apoi să și le ajusteze și să modifice modul de raportare a informațiilor, să implementeze nomenclatoarele specifice SAF-T, etc…

Este lesne de înțeles că provocarea nu vine doar din volumul de muncă pe care implementarea SAF-T îl presupune, însă mai ales din timpul extrem de scurt pe care contribuabilii îl au la dispoziție în acest sens. În acest sens, trebuie amintit și că ANAF nu a dorit să renunțe la alte formulare fiscale, deși, în principiu, acestea conțin aceleași informații transmise și prin intermediul formularului D406.

Acest lucru ridică și întrebarea cu privire la eficiența utilizării informațiilor transmise de către contribuabili către ANAF prin intermediul SAF-T și dacă nu cumva ne vom afla din nou în situația cu care ne-am confruntat în cazul caselor de marcat cu jurnal electronic, când conectarea la serverele ANAF s-a produs abia în 2021, în timp ce contribuabili au avut termen pentru schimbarea tuturor caselor de marcat cu unele cu jurnal electronic până în octombrie 2018.

Cu alte cuvinte, în ciuda eforturilor considerabile din partea contribuabililor, nu este clar dacă obiectivul SAF-T va fi îndeplinit de la început – nici obligațiile declarative ale contribuabililor nu se simplifică și nici controalele fiscale nu par că vor fi mai simplificate pentru contribuabili.

1 martie: Comunicarea companiilor cu Fiscul se face exclusiv online

Începând de la 1 martie, interacțiunea contribuabililor (persoane juridice și PFA) cu ANAF se va desfășura exclusiv online, numai prin intermediul Spațiului Privat Virtual, iar înregistrarea pe acest portal al Fiscului  va deveni obligatorie.

Odată cu trecerea la comunicarea online prin acest sistem, ANAF nu va mai lua în considerare niciun document tipărit, singurele documente acceptate fiind cele depuse și primite electronic prin intermediul SPV.

Înregistrarea agenților economici în Spațiul Privat Virtual (SPV) devine obligatorie începând cu luna martie pentru persoanele juridice, asocierile și alte entități fără personalitate juridică sau persoanele fizice care desfășoară profesii liberale sau exercită o activitate economică în mod independent (ca PFA, întreprindere individuală sau întreprindere familială). Înregistrarea în aplicația SPV este posibilă folosind un certificat digital calificat (opțiune permisă atât companiilor, cât și persoanelor fizice) sau folosind un nume de utilizator și o parolă (opțiune disponibilă doar pentru persoane fizice).

1 aprilie și 1 iulie: termenele cheie pentru implementarea facturării electronice

Începând cu luna iulie, contribuabilii care furnizează altor companii (B2B) bunuri considerate a fi cu risc ridicat de evaziune fiscală sunt obligate să emită facturi în sistemul național de facturare electronică, denumit RO e-Factura. Platforma, disponibilă pe site-ul Ministerului Finanțelor, a fost operaționalizată în România din noiembrie 2021 și a fost opțională în prima fază, fiind adresată inițial doar companiilor care derulau proceduri de achiziții publice (B2G).

Ulterior, sistemul de facturare electronică a fost extins și către mediul privat, el devenind obligatoriu de folosit de către companiile care derulează tranzacții ce implică produse cu risc fiscal ridicat. Astfel, contribuabilii care furnizează altor companii (B2B) bunuri considerate a fi cu risc ridicat de evaziune fiscală sunt obligate ca, în câteva luni, să emită facturi doar în sistem electronic – de la 1 aprilie, facturarea electronică poate fi folosită în mod opțional de aceste companii, urmând ca, de la 1 iulie, sistemul să fie obligatoriu. La acest moment, categoriile de produse vizate sunt legume, fructe, băuturi alcoolice, construcții noi, produse minerale (i.e. deși textul de lege se referă doar la apă minerală naturală, nisip și pietriș, este important de avut în vedere că sunt folosite codurile NC pentru clase întregi de produse care nu sunt vizate de aceste produse – de exemplu, sucuri naturale, sucuri carbo-gazoase, iaurturi cu fructe, etc.), precum și îmbrăcăminte și încălțăminte.

Obligația de a emite facturi electronice pentru produsele cu risc fiscal ridicat revine tuturor companiilor care tranzacționează B2B astfel de produse, indiferent dacă beneficiarii sunt sau nu înrolați în registrul RO e-Factura.

Ca și în cazul SAF-T, trebuie amintite deficiențele cadrului legislativ care reglementează acest sistem. Acesta a fost gândit pentru a fi unul opțional în relația B2B, chestiune modificată ulterior, printr-o derogare care a introdus obligativitatea utilizării sistemului pentru produsele cu risc fiscal ridicat. Această chestiune, prin mecanismele juridice utilizate de legiuitor, a generat foarte multe întrebări din partea contribuabililor, întrucât cadrul legislativ actual este contradictoriu pe alocuri și lacunar în altele.

Simple întrebări, precum dacă obligativitatea folosirii sistemului pentru produsele cu risc fiscal ridicat generează obligativitatea folosirii sistemului pentru toate produsele / serviciile unui contribuabil (având în vedere că obligativitatea a fost introdusă doar pentru produsele cu risc fiscal ridicat, întrebarea ar părea nefundamentată, însă sistemul a fost gândit inițial ca odată ce se optează pentru a intra în el, să fie aplicat tuturor facturilor emise), rămân încă neclare raportându-ne la textul de lege.

Ce mai așteptăm în 2022: e-Transport și creșterea numărului de controale fiscale efectuate de la distanță

Ministerul Finanțelor a anunțat că va introduce, tot începând din acest an, și un sistem electronic național de monitorizare a transporturilor de bunuri de pe teritoriul României. Prin intermediul acestui sistem, contribuabilii vor declara anticipat ruta de deplasare a bunurilor deținute dintr-un loc în altul, astfel că, la momentul controalelor efectuate de organele abilitate pe căile de transport, acestea să poată verifica dacă informațiile din teren sunt în conformitate cu declarația din sistem.

Pe lângă aceste noi sisteme tehnologice care marchează digitalizarea accelerată a administrației fiscale din ultimul an, mai merită menționată și tendința autorităților de a efectua tot mai multe controale fiscale de la distanță. Nevoia a fost creată inițial de instalarea pandemiei, însă declarațiile oficialilor arată că tendința se va păstra și în acest an, precum și în următorii, scopul declarat fiind ca cel puțin o treime dintre controalele fiscale să se efectueze de la distanță în acest an, iar procentul să crească și mai mult pe parcursul următorilor ani.

Este important de menționat că, în ciuda faptului că procesul de digitalizare a fost mereu susținut de mediul de afaceri, modul în care acesta a ajuns să fie efectiv implementat este unul care pare să nu țină foarte mult cont de impedimentele practice cu care contribuabilii se confruntă efectiv. Astfel, digitalizarea administrației fiscale a devenit o cursă contra cronometru pentru ANAF, în care contribuabilii nu au altceva de făcut decât să se conformeze, chiar și cu costuri suplimentare considerabile – umane, financiare, de timp, costuri de oportunitate, dat fiind că mulți contribuabili sunt nevoiți să renunțe sau să amâne proiecte proprii, productive, pentru a face față acestor conformări.

Sursa: juridice.ro