Taxarea inversă: Refuzul deducerii TVA pentru facturile emise cu furnizori fictivi ce se întâmplă cu TVA-ul colectat?

Taxarea inversă: Refuzul deducerii TVA pentru facturile emise cu furnizori fictivi – ce se întâmplă cu TVA-ul colectat?

În data de 11 noiembrie 2021 Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a hotărât, în cauza C-281/20 Ferimet SL, că Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată coroborată cu principiul neutralității fiscale trebuie interpretată în sensul că unei persoane impozabile trebuie să i se refuze exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) aferente achiziționării unor bunuri care i‑au fost livrate atunci când această persoană impozabilă a menționat cu bună‑știință un furnizor fictiv pe factura pe care ea însăși a emis‑o pentru această operațiune în cadrul aplicării regimului de taxare inversă, dacă, ținând seama de împrejurările de fapt și de elementele furnizate de respectiva persoană impozabilă, datele necesare pentru a verifica dacă adevăratul furnizor avea calitatea de persoană impozabilă lipsesc sau dacă se stabilește corespunzător cerințelor legale că persoana impozabilă menționată a săvârșit o fraudă în materie de TVA sau știa ori ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată ca temei al dreptului de deducere era implicată într‑o asemenea fraudă.

În motivația sa, CJUE pune accent pe condiția de fond privitoare la calitatea de persoană impozabilă a furnizorului (par. 26-27 din decizie). În cazul în care această condiție nu este îndeplinită sau nu se poate verifica dacă furnizorul avea calitatea de persoană impozabilă, dreptul de deducere trebuie refuzat, conform CJUE. Anularea dreptului de deducere nu ar fi contrară principiului neutralității în acest caz. Mai mult, este irelevant dacă se constată existența unui risc de pierdere a unor venituri fiscale, sau dacă operațiunea în cauză a oferit sau nu un avantaj fiscal persoanei impozabile sau altor persoane din lanțul de livrări/prestări.

Decizia CJUE lasă însă și un mare semn de întrebare: ce se întâmplă în astfel de cazuri cu TVA colectat prin mecanismul taxării inverse? Rămâne colectat, rezultând astfel TVA de plată suplimentar, sau trebuie anulat, astfel încât beneficiarul să nu fie pus în situația de a plăti suma reprezentând TVA colectat?

Înclinația ar fi să se considere că TVA colectat va trebui achitat de beneficiar, însă Curtea subliniază încă de la început că „întrebările adresate privesc exclusiv exercitarea dreptului de deducere, iar nu aspectul dacă, în împrejurări precum cele evocate de instanța de trimitere, se impune o sancțiune pecuniară în privința persoanei impozabile în cauză pentru încălcarea anumitor cerințe prevăzute de Directiva 2006/112 sau dacă o astfel de sancțiune este conformă principiului proporționalității. Ori, anularea dreptului de deducere fără o ajustare în oglindă a TVA colectat, are ca rezultat tocmai o sancțiune pecuniară în sarcina beneficiarului, egală cu suma TVA colectat.

Mă aștept ca în viitorul nu foarte îndepărtat CJUE să răspundă și la această întrebare, mai ales ținând cont de practica organelor fiscale în cazul operațiunilor supuse taxării inverse, de a anula dreptul de deducere a TVA atunci când consideră că nu sunt îndeplinite condițiile, fără a efectua și ajustarea corespunzătoare a TVA colectat.

Related Posts
Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *