Noi reglementări europene privind declararea beneficiarilor reali. Din 2027, apar schimbări semnificative pentru companii
Un nou Regulament european, oficializat recent și aplicabil din iulie 2027, introduce schimbări importante în identificarea și declararea beneficiarilor reali pentru companiile ce operează pe piața UE. Actul normativ vine cu o serie de cerințe extinse, menite să intensifice lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului, aducând o mai mare uniformitate și transparență în procedurile de raportare în cadrul Uniunii Europene. Noile norme, aplicabile direct în toate statele membre, elimină diferențele între legislațiile naționale și vor avea un impact major asupra modului în care companiile raportează structurile de proprietate și beneficiarii reali ai activităților lor.
Regulamentul UE 1.624/2024 marchează un pas important în consolidarea măsurilor de prevenire a spălării banilor și finanțării terorismului pentru că introduce măsuri mai stricte și detaliate, precum și standarde înalte de transparență în privința beneficiarilor reali. Aceste noi măsuri, deși provocatoare pentru companii pentru că le vor obliga să aloce resurse suplimentare, inclusiv financiare pentru alinierea la noile cerințe, vor contribui la consolidarea unui cadru de reglementare unitar și robust la nivelul UE, protejând mediul economic european de riscurile asociate cu infracționalitatea financiară.
Adoptarea acestui regulament aplicabil direct în toate statele membre asigură o aplicare uniformă și elimină discrepanțele între legislațiile naționale. Pentru că este unitar, noul cadru legislativ va facilita cooperarea între autoritățile naționale și va oferi un mecanism coordonat de combatere a infracțiunilor financiare, UE devenind în acest fel mai bine echipată pentru a face față provocărilor actuale, inclusiv celor legate de noile tehnologii financiare și criptomonede.
Extinderea definiției beneficiarului real și noi cerințe de transparență
Regulamentul redefinește conceptul de „beneficiar real”, lărgind semnificativ sfera și cerințele asociate acestuia. Astfel, identificarea beneficiarilor reali se va baza pe două concepte-cheie: proprietatea și controlul, fiind vizate nu doar deținerea directă sau indirectă a participațiilor, ci și exercitarea controlului prin alte mijloace, fie independent, fie în paralel cu participațiile în capitalurile proprii. În linii mari, în cazul în care o persoană fizică deține 25% sau mai mult din capitalul social sau din drepturile de vot ale unei entități, aceasta va fi desemnată ca beneficiar real. Totuși, pentru entitățile considerate cu risc ridicat, acest prag poate scădea la 15%, flexibilitate care permite o supraveghere mai strictă în sectoarele expuse riscurilor mai mari.
În același timp, pentru entitățile cu risc redus, Regulamentul permite statelor membre să ceară scutiri de la obligativitatea raportării, cu aprobarea Comisiei Europene. Anual, aceste scutiri vor fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, ceea ce va asigura transparență și va permite o reevaluare continuă a acestora. Scutirile vor fi acordate doar dacă activitățile desfășurate prezintă un risc redus în ceea ce privește spălarea banilor, fiind gândite pentru a evita impunerea unei sarcini administrative inutile în sarcina unor companii sau sectoare unde riscurile sunt minime.
Regulamentul impune de asemenea obligația de a identifica beneficiarii reali chiar și în cadrul structurilor complexe, multinaționale, cu mai multe niveluri de proprietate, asigurând o transparență sporită în structurile de control indirect. Aceste prevederi sunt concepute pentru a preveni ascunderea beneficiarilor reali în spatele unor structuri complexe de proprietate corporativă și pentru a limita riscurile asociate spălării banilor.
O schimbare esențială adusă de Regulamentul UE este extinderea tuturor acestor cerințe și la companiile din afara Uniunii Europene, care desfășoară activități economice, considerate relevante, pe piața comunitară. Practic, Regulamentul va impune companiilor din afara UE, indiferent de locul de înființare, să respecte normele de identificare și declarare a beneficiarilor reali, atâta vreme cât operează în spațiul european.
Obligații stricte privind actualizarea informațiilor despre beneficiarii reali, dar și protecții inexistente până acum
Pentru companiile vizate de obligațiile de identificare și declarare a beneficiarilor reali, Regulamentul prevede un termen de 28 de zile calendaristice pentru raportarea oricărei schimbări a beneficiarilor deja declarați. Măsura permite ca informațiile furnizate autorităților să rămână actualizate, facilitând o monitorizare mai precisă și eficientă a structurii de proprietate a entităților juridice. În comparație cu reglementările anterioare, care nu specificau astfel de termene stricte, noile cerințe aduc un plus de rigoare procesului de declarare și de actualizare a informațiilor.
Un alt element de noutate adus de Regulament este protejarea mai riguroasă a datelor beneficiarilor reali. În timp ce legislația noastră națională permitea accesul publicului larg la informațiile despre beneficiarii reali, noile norme limitează accesul doar la autoritățile competente și entitățile obligate să raporteze. Această măsură este destinată să prevină abuzurile, dar și utilizarea necorespunzătoare a informațiilor sensibile, asigurând în același timp confidențialitatea datelor personale.
Beneficii și provocări pentru companii
Deși măsurile prevăzute de Regulament contribuie la o mai mare transparență, acestea generează și costuri de conformare destul de ridicate. Implementarea noilor cerințe va veni cu provocări financiare sau administrative, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii, care pot întâmpina dificultăți în alocarea resurselor necesare pentru conformare. Vorbim atât despre o creștere a costurilor pentru conformarea la obligațiile legate de identificarea beneficiarilor reali, cât și de o extindere a resurselor care trebuie alocate acestei activități, analizele necesare întregului proces urmând să crească în complexitate. În plus, complexitatea procesului de identificare a beneficiarilor reali în structurile deținute pe mai multe niveluri și la nivel transnațional va necesita eforturi semnificative și investiții suplimentare în procese interne de raportare și conformitate. La fel, pentru monitorizarea și actualizarea constantă a informațiilor despre beneficiarii reali, va fi necesară implementarea unor sisteme ce se pot dovedi costisitoare, iar protejarea adecvată a datelor personale poate deveni, de asemenea, o provocare în sine pentru companiile obligate la identificarea beneficiarilor lor reali.
Cu toate acestea, beneficiile acestor măsuri sunt semnificative: companiile vor putea să își evalueze mai bine partenerii comerciali și să identifice și să gestioneze mai strict potențialele riscuri asociate cu spălarea banilor sau finanțarea terorismului, contribuind astfel la un mediu de afaceri mai sigur și mai transparent.
Articol apărut în Juridice.ro
