Gândirea magică modernă ANAF vrea gaz fără investiții

Gândirea magică modernă – ANAF vrea gaz fără investiții

Gândirea magică modernă – ANAF vrea gaz fără investiții

 

Destul de rar scriem despre incursiunile noastre din instanță, de data aceasta însă am ales să o facem, speța fiind un de interes destul de larg.

Clientul: o companie americană, titular al unui acord petrolier, investitie semnificativă în new tech pentru prospectare, explorare și exploatare, pentru a extrage gaz din zăcământ considerat până atunci epuizat. Evident, prin intermediul unei sucursale a firmei-mamă din SUA. Toata partea administrativă, finanțare de la investitori privați alături de investitorul principal, contractare, etc a fost mereu facută de echipa de management de la HQ din SUA, firma având o singură investiție în Romania (via propria sucursală).

Astfel de investiții sunt mereu apreciate, mai ales atunci când vorbim de sectoare strategice precum producția de gaz.

Sau poate că nu?!

În urmă cu 4 ani compania americană a fost supusă unui control fiscal agresiv, inspectorii ANAF considerând că investiția din România putea fi făcută fără niciun cost de management, motiv pentru care au mai considerat și că nicio cheltuială de la HQ nu se justifică, așa că au devenit cheltuieli nedeductibile. Toate! Compania a fost asistată în control și mai apoi în contestație de specialiștii unuia din Big 4, dar – de ce nu ne miră – nici acest lucru nu a ajutat. Decizia de impunere a fost emisă (sumă din 8 cifre), contestația a fost respinsă, moment în care am fost invitați să participăm la un pitch pentru asigurarea reprezentării în instanță. Am fost confirmați și ne-am apucat de treabă rapid.

Problematica fiscală este una extrem de complexă (în principal, impozitare directă), sumele suplimentare de impozit pe profit derivând, așa cum menționam și mai sus, din:

• Alocare de cheltuieli în cadrul grupului internațional: salarii, servicii profesionale (de ex., consultanță, contabilitate, juridice), taxe, impozite, etc., toate extranee;

• Nedeductibilitate cheltuieli efectuate în cadrul unor tranzacții complexe de finanțare, cu garanții complexe, inclusiv prin răscumpărare de acțiuni;

• Nedeductibilitate cheltuieli rezultând din diferențe de curs valutar ca urmare a reevaluării soldului creditor;

• Nedeductibilitate cheltuieli cu reevaluarea sumelor în valută;

• Nedeductibilitate cheltuieli cu amortizarea, ș.a.m.d.

Practic, mai nimic din investiție, rămânând deductibile doar ceva cheltuieli operaționale, salarii plătite de sucursală și alte mărunțișuri.

În acțiunea împotriva deciziei de soluționare a contestației am cerut în numele clientului nostru și daune materiale. Argumentele de fond ale ANAF și DGAMC în fața Curții de Apel au fost bine structurate (de data asta), presărate și cu excepții, inclusiv inadmisibilitatea formulării directe a cererii de despăgubire pornind de la natura și titlul cu care solicitasem daunele materiale.

După un parcurs sinuos întins pe durata a 21 luni, reușim să câștigăm în mare parte. Curtea de Apel anulează 92% din valoarea impunerii și ne acordă și daune materiale. După 2 luni primim și motivarea sentinței (138 pagini). Mai rar așa rapiditate în elaborarea motivării, speța fiind complexă. Chapeau Curții!

Lecturăm sentința. Bună, însă cu două mici scăpări, gândim noi. Propunem clientului să formulăm recurs în parte. Ne aprobă și formulăm. ANAF și DGAMC formulează și ele două recursuri. În total 3.

Dosarul pleacă la Înalta Curte. Urmează o perioadă de așteptare. Înalta Curte este sufocată de dosare. Primim citația pentru primul semestru din 2023. Sunt alte 14 luni de așteptare, însă este bine și așa. Am avut cazuri când fixarea primului termen de judecată la Înalta Curte s-a făcut după 2 ani.

Ne pregătim pentru termenul de judecată, discutăm strategii, (re)analizăm practica Înaltei Curți, gândim, ne răzgândim, fluctuăm, puțin stres, etc., până în pre-ziua termenului. Avocații pledanți înțeleg perfect circumstanța descrisă aici.

Ne prezentăm în fața Înaltei Curți, pledăm, iar completul rămâne în pronunțare. Urmează o succesiune de amânări de pronunțare – problemele ridicate prin recursurile formulate sunt totuși complicate. Recent se afișează soluția – excelentă – Înalta Curte ne admite recursul (creștem procentul anulării impunerii la 98%), și respinge recursurile ANAF și DGAMC.

Morala? În lupta după bani, ANAF cauzează grav investitorului. Dar asta știam deja.

Share on LinkedIn
Related Posts