Angajatorul are obligații complexe pe parte de sănătate și securitatea muncii
Dincolo de o semnificație simplificată a purtatului unei căști pe șantier, sănătatea și securitatea în muncă reprezintă un întreg cumul de principii, măsuri și reglementări pe care angajatorul trebuie să le asigure personalului său, și nu numai din perspectiva cadrului pe care acesta îl creează. Puțină lume știe faptul că răspunderea angajatorului este nu doar la nivel de punere la dispoziție a unui cadru, ci și la nivel de rezultate, și nu dispare nici în cazul în care angajatorul angajează servicii externe de SSM.
Fundamentul unui sistem SSM funcțional este compus din trei elemente-cheie -identificarea și evaluarea periodică a pericolelor și a riscurilor, stabilirea unei strategii și a planului care pune în aplicare această strategie prin măsuri concrete și personal responsabil și, nu în ultimul rând, instruirea continuă a angajaților.
La fel de important este de reținut faptul că, în fața legii, crearea și funcționarea cadrului SSM într-o societate este nu doar o obligație de diligență, ci și una de rezultat. Acest fapt reiese clar din formularea extrem de precisă cuprinsă în Legea 319/2006, unde la articolul 7 precizează că “Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă”.
Obligația de a asigura sănătatea și securitatea în muncă este delegabilă către un terț față de societate, dar nu și răspunderea cu privire la consecințe. Antreprenorii care au angajați și care deleagă sistemul SSM către o terță societate sau un specialist răspund în continuare de modul în care aceștia asigură, în numele societății, cadrul sănătății și securității în muncă.
Înțelegerea acestui principiu este esențială bunului mers al afacerii – nu numai că antreprenorul își va lua mai în serios obligațiile cu privire la asigurarea unui cadru solid cu privire la sănătatea și securitatea muncii, ci va transmite mai departe în sânul organizației securitatea ca o prioritate. Atitudine care salvează vieți, reduce numărul de accidente prevenibile și punctează inclusiv la capitolul eficiență economică.
Un alt element important al cadrului corect din punct de vedere al SSM este aspectul de medicina muncii, care se referă nu doar la examenul cu ocazia angajării, dar și la verificarea periodică a stării de sănătate a angajaților.
Pentru societățile cu peste 50 de angajați, legea prevede consultarea cu angajații, și stabilește obligativitatea unui Comitet SSM, dar este de dorit ca dialogul cu proprii salariați să aibă loc și în colective mai mici, cu atât mai mult cu cât tendința în organizațiile mici este de a lua cu beneficiu de inventar măsurile minime de securitate a muncii.
Nu în ultimul rând, credem că o cultură internă care promovează sănătatea și securitatea operațională este nu doar obligația angajatorului, și ci un mod de a face lucrurile în beneficiul direct al afacerii. Mai puține accidente la locul de muncă nu sunt rezultanta unei investiții pecuniare mai mari. Există și alți factori predictori ai gradului de siguranță a mediului de lucru asigurat de către un angajator.
Primul element care se impune este însăși calitatea serviciilor de SSM achiziționate de către antreprenor. Verificarea firmelor care prestează servicii SSM este un gest de bun simț și de responsabilitate totodată. Laolaltă cu atenția la legislația domeniului securității în muncă precum și seriozitatea cu care angajatorul se asigură de transpunerea în fapt a planurilor și măsurilor de securitate din cadrul societății sale.
Există multiple societăți care stau bine pe hârtie – au documentație la zi, dovezi ale instructajelor către angajați, politici și proceduri interne – dar care nu aplică decât parțial principiile securității în muncă. Rata accidentelor la locul de muncă poate suferi îmbunătățiri în sensul scăderii numărului acestora, cu consecința directă a unei productivități crescute și a unei stări de sănătate superioare a populației active.
Articol publicat în Juridice.ro
