Când este ultima zi de muncă pentru angajații concediați. ICCJ clarifică modul de calcul al termenului de preaviz la concediere
Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat recent, printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial și care a devenit în acest fel general aplicabilă, modul corect de calcul al termenului de preaviz la concediere. Această clarificare, care uniformizează practic la nivel național regulile pe care trebuie să le respecte angajatorii atunci când stabilesc ultima zi de activitate a unui angajat concediat, este esențială pentru companii, cu atât mai mult cu cât nerespectarea termenului minim de preaviz stipulat de Codul muncii poate duce la nulitatea absolută a unei decizii de concediere.
De ce era nevoie de această clarificare
Codul Muncii prevede că salariații cu contract individual de muncă concediați de angajatori au dreptul la un preaviz care nu poate fi mai mic de 20 de zile. Totuși actul normativ nu preciza în mod expres cum se calcula acest termen, ceea ce a făcut ca data de la care se aplică preavizul la concediere și ultima zi a acestuia să fie interpretate diferit de-a lungul timpului atât de către angajatori, cât și de către instanțele care judecau litigii de muncă.
În acest context, Avocatul Poporului a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție, printr-un recurs în interesul legii formulat la începutul lunii februarie, să dea o decizie care să ducă la o interpretare și o aplicare unitară a dispozițiilor legale.
Înalte Curte a decis un mod unic în care poate fi calculat preavizul
Prin Decizia nr. 8/2024, pronunțată la finalul lunii mai și publicată în iunie în Monitorul Oficial, ICCJ a stabilit un mod unitar de calcul. Mai exact, decizia ICCJ a subliniat că:
• Termenul de preaviz se calculează exclusiv în zile lucrătoare;
• Ziua comunicării notificării de preaviz nu este inclusă în calculul termenului;
• Termenul începe în ziua următoare comunicării notificării și se finalizează în ultima zi a termenului.
Înalta Curte a precizat în mod expres că regulile din Codul civil, care exclud prima și ultima zi a termenului din calcul, nu se aplică în cazul preavizului la concediere. De asemenea, dacă ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, termenul nu se prelungește până în prima zi lucrătoare următoare.
Conform argumentației Curții, aceste prevederi sunt specifice termenelor civile și nu se vor aplica și la termenele de preaviz stabilite de Codul muncii, în condițiile în care toate termenele din legislația muncii sunt calculate exclusive pe baza zilelor lucrătoare.
În motivarea deciziei, Curtea a subliniat că preavizul inclus în durata contractului individual de muncă are o durată specifică, care trebuie sa fie efectivă din punctul de vedere al raportului de muncă dintre salariat și angajator, ceea ce presupune numărarea zilelor lucrătoare efectiv lucrate sau în care angajatul ar fi trebuit să lucreze.
Curtea mai precizat în motivarea deciziei că dreptul la preaviz este o garanție împotriva abuzurilor și nelegalităților din partea angajatorului, protejând în acest mod angajații de bună-credință.
Odată cu publicarea în Monitorul Oficial, interpretarea Curții devine general obligatorie, astfel că toate termenele de preaviz trebuie stabilite de acum încolo respectând numai această modalitate de calcul.
Deși poate părea un detaliu tehnic de ordin juridic, este crucial pentru companii să respecte acest termen întocmai și să acorde angajatului concediat integral perioada de preaviz minimă, deoarece orice abatere poate genera nulitatea absolută a măsurii de concediere.
Articol apărut în Juridice.ro
