Întârzierea în implementarea tehnică a e-Transport pune în reală dificultate mediul de afaceri
Deși urmează să devină obligatoriu de la 1 iulie, sistemul e-Transport care va monitoriza transporturile de bunuri considerate cu risc fiscal pe teritoriul național, nu a fost decât recent operaționalizat de autorități, astfel că nu poate fi folosit și testat de contribuabilii vizați de noile raportări un interval decent de timp. Procedura de punere în aplicare a sistemului ar fi trebuit să fie deja disponibilă, însă autoritățile au întârziat acest pas legislativ, ceea ce face ca dezvoltarea tehnică a sistemului și utilizarea sa de operatorii economici să nu fie fezabile.
Sistemul e-Transport, un sistem electronic de monitorizare a transporturilor rutiere de bunuri cu risc fiscal ridicat, este o nouă raportare menită să contribuie la reducerea evaziunii fiscale, fiind reglementat prin OUG nr. 41/2022, publicată în 11 aprilie. Ordonanța a stabilit că declararea transporturilor în acest nou sistem informatic devine obligatorie de la 1 iulie 2022, până la 30 iunie 2022 raportările de transporturi fiind doar opționale.
Sistemul informatic nu poate fi implementat tehnic până la oficializarea normelor de aplicare a OUG nr. 41/2022, termenul legal pentru bifarea acestui pas legislativ – 11 mai, fiind deja depășit de autoritățile care aveau obligația de a-l duce la îndeplinire (Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Vamală Română).
O operaționalizare mai rapidă a sistemului ar fi furnizat contribuabililor o perioadă mai lungă de testare a aplicației, până la momentul când ea va deveni obligatorie, și le-ar fi permis o implementare internă mai lină a noilor cerințe și șanse mai bune să găsească variantele cele mai eficiente, inclusiv din punct de vedere al costurilor asociate, pentru acomodarea noului sistem în fluxurile lor de lucru.
• Cum va funcționa sistemul e-Transport
Prin intermediul e-Transport, contribuabilii vor trebui să declare anticipat deplasarea bunurilor considerate cu risc fiscal dintr-o locație în alta, ocazie cu care sistemul va genera o cheie de control (un cod unic, denumit cod UIT) ce va fi preluată pe documentele de transport, astfel încât, în momentul controalelor efectuate de organele abilitate să se poată verifica declararea transportului în e-Transport. Acest cod UIT va fi elementul fundamental urmărit de către autorități și trebuie să însoțească transportul bunurilor cu risc fiscal fie în format fizic, fie electronic împreună cu documentul de transport. În e-Transport vor figura date referitoare la expeditor și beneficiar, denumirea, caracteristicile, cantitățile și contravaloarea bunurilor transportate, locurile de încărcare și descărcare, detalii cu privire la mijlocul de transport folosit și codul UIT al respectivului transport.
Obținerea codului unic pentru fiecare transport se va putea face cu cel mult trei zile calendaristice înainte de data transportului, iar valabilitatea sa va fi de cinci zile calendaristice, începând cu data de începere a transportului. Persoana care face declararea în sistem trebuie să pună codul UIT la dispoziția celui care face efectiv transportul bunurilor riscante până cel târziu la prezentarea vehiculului în punctul rutier de trecere a frontierei la intrarea în România sau la locul de import, respectiv la punerea efectivă în mișcare a vehiculului. Codul UIT trebuie înscris pe documentul de transport (lizibil și fără ștersături sau adăugiri).
Nedeclararea bunurilor riscante în noul sistem sau declararea lor incompletă se sancționează, începând cu 1 iulie 2022, cu o amendă între 10.000 și 50.000 lei, în cazul persoanelor fizice, sau între 20.000 și 100.000 lei, în cazul persoanelor juridice (plus confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate). Amenzile vor putea fi aplicate atât de inspectorii ANAF, cât și de personalul Autorității Vamale Române.
Raportarea devine obligatorie de la 1 iulie pentru toate bunurile cu risc fiscal ridicat, indiferent dacă pleacă sau vin din/în România, dacă circulă în interiorul țării sau doar o tranzitează. Lista bunurilor considerate cu risc fiscal ridicat care vor trebui monitorizate prin e-Transport a fost stabilită prin Ordinul ANAF 802/2022:
-legume, plante, rădăcini și tuberculi, alimentare, care se încadrează la codurile NC de la 0701 la 0714;
-fructe comestibile; coji de citrice sau de pepeni, care se încadrează la codurile NC de la 0801 la 0814;
-băuturi, lichide alcoolice și oțet (sunt exceptate produsele accizabile care circulă în regim suspensiv de accize), care se încadrează la codurile NC de la 2201 la 2208;
-sare; sulf; pământuri și pietre; ipsos, var și ciment, care se încadrează la codurile NC 2505 și 2517;
-îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, tricotate sau croșetate, care se încadrează la codurile NC de la 6101 la 6117;
-îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, altele decât cele tricotate sau croșetate, care se încadrează la codurile NC de la 6201 la 6212 și la codurile NC de la 6214 la 6217;
-încălțăminte, ghetre și articole similare; părți ale acestor articole, care se încadrează la codurile NC de la 6401 la 6405;
-fontă, fier și oțel, care se încadrează la codurile NC 7213 și 7214.
Vor avea obligația declarării în sistemul RO e-Transport următoarele categorii de operatori economici:
-Pentru livrările pe teritoriul României de bunuri cu risc fiscal – obligația este în sarcina furnizorului din România;
-În cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri cu risc fiscal – obligația declarării revine beneficiarului din România ce a efectuat achiziția intracomunitară;
-În cazul importurilor sau a exporturilor – obligația declarării este în seama importatorului, respectiv a exportatorului;
-În cazul în care există transporturi intracomunitare de bunuri aflate în tranzit cu încărcare/descărcare/depozitare pentru formarea unui nou transport, obligația declarării revine depozitarului în incinta căruia se efectuează descărcarea/depozitarea.
Departe de a contesta legitimitatea unei astfel de legislații, nu putem să nu remarcăm modul în care, ca și în multe alte situații, statul român nu pare, nici după mai bine de 30 de ani de la Revoluție, familiarizat cu faptul că măsurile legislative pot arăta foarte bine pe hârtie, dar punerea lor în practică de către actorii economici este o altă mâncare de pește. Povara de adaptare a agenților economici la noile reglementări – povară de timp, schimbare de cadru operațional, învățare și adaptare la noi sisteme, ca în cazul de față – nu este luată în considerare aproape deloc.
În majoritatea cazurilor, funcționarii publici care scriu legislație sunt oameni care nu au fost niciodată pe teren, în fabrici, în depozite, pe șantiere, și nu își pot imagina faptul că de la Monitorul Oficial la implementare e nevoie – un simplu exemplu – de perioade de tranziție. Un exemplu perfect de dublă măsură este acela că unui guvern căruia îi trebuie perioade lungi de timp pentru adoptarea legilor și a normelor metodologice aferente nu i se pare deloc important să aloce timpi realiști de conformare celor cărora li se aplică legislația. Conformarea mediului de afaceri se presupune ca instantanee și completă, de unde și raritatea și precaritatea cazurilor în care legiuitorii se consultă cu sus-zisul mediul de afaceri înainte de promulgarea în sine a reglementărilor.
Modul haotic de reglementare a unor porțiuni uriașe din economie este din ce în ce mai evident. În condițiile în care discuțiile despre predictibilitate legislativă sunt aceleași în ultimii 30 de ani, statul român pare a fi opac exact la propriile resurse bugetare – agenții economici plătitori de taxe și impozite. Impactul economic al unei măsuri-mamut precum sistemul e-Transport este absolut incalculabil, în cazul în care, spre exemplu, din cauza unor disfuncționalități tehnice, lanțuri enorme de aprovizionare pot fi puse pe butuci. Rămâne să vedem.
Sursă articol: bursa.ro
