Transformarea digitală a adminstrației fiscale
Procesul de digitalizare a ANAF a accelerat semnificativ pe parcursul anului 2022, administrația fiscală fiind în continuă dezvoltare și transformare tehnologică, scopul fiind acela de a spori transparența relației dintre stat și contribuabili și de a identifica din timp comportamentele neconforme, astfel încât să se reducă evaziunea fiscală și să crească gradul de conformare voluntară a companiilor în privința taxelor și impozitelor.
Cele mai importante momente ale anului din această perspectivă au fost introducerea celor trei noi sisteme de raportare – SAF-T, e-Factura și e-Transport, precum și mutarea onlinea a tuturor interacțiunilor pe care contribuabilii le au cu ANAF.
Anul 2022 a debutat cu implementarea fișierului standard de control fiscal (SAF-T), un standard internațional pentru schimbul electronic de date contabile între contribuabili și autoritățile fiscale, care permite Fiscului acces în timp real în toate informațiile financiar-contabile ale unei companii. SAF-T este un fișier în format electronic, de tip XML, conținând date extrase din sistemele informatice ale contribuabililor/plătitorilor, exportate și stocate într-un format standardizat. În România el a fost implementat sub forma Declarației Informative 406, care trebuie depusă electronic la Fisc, la termene diferite în funcție de mărimea contribuabililor. Astfel, raportările SAF-T au început de la 1 ianuarie 2022 și 1 iulie 2022 pentru marii contribuabili, urmând ca din 2023 să intre în raportări contribuabilii mijlocii, iar din 2025 cei mici.
Din păcate, România a ratat, la momentul lansării SAF-T, eliminarea mai multor declarații care ar fi simplificat semnificativ povara administrativă a contribuabililor.
O altă schimbare fundamentală de paradigmă fiscală s-a produs de la 1 iulie, odată cu introducerea facturării electronice ca normă obligatorie pentru toate produsele cu risc fiscal ridicat. Sistemul national de facturare electronică, denumit e-Factura, a fost operaționalizat în România din noiembrie 2021 și a fost optional în prima fază, fiind adresat exclusiv companiilor care derulează proceduri de achiziții publice. Ulterior, el a fost extins și către mediul privat, devenind obligatoriu și pentru companiile care derulează tranzacții cu produse considerate de ANAF ca având risc fiscal ridicat.
În prezent, sistemul e-Factura este obligatoriu în relațiile comerciale de tip business-to-business doar pentru tranzacțiile care implică bunuri definite de ANAF ca având risc fiscal ridicat (legume și fructi, băuturi alcoolice, construcțiile noi, produsele minerale, îmbrăcăminte și încălțăminte), precum și în relațiile business-to-government, în acest caz operatorii economici fiind obligați să emită facturi electronice pentru toate tipurile de tranzacții, indiferent dacă este vorba despre bunuri sau despre servicii.
De nota teste faptul că e-Factura – un al doilea proiect lansat de mine pe perioada mandatului meu de la Ministerul de Finanțe – trebuia să fie o aplicație de facturare gestionată de ANAF, dar a devenit un instrument destul de rudimentar comparativ cu ideea de la care s-a pornit, și care va disloca resurse administrative pe care, în principiu, trebuia să le salveze.
Tot de la 1 iulie a devenit obligatoriu și sistemul e-Transport, un sistem electronic de monitorizare a transporturilor rutiere de bunuri cu risc fiscal ridicat, prin intermediul căruia contribuabilii trebuie să declare anticipat deplasarea bunurilor deținute dintr-o locație în alta. În prezent, regimul sancționatoriu aferent sistemului e-Transport este suspendat, urmând să fie reluat de la 1 ianuarie 2023. În mod evident, neavând loc consultarea mediului de afaceri de către legiuitor, actul normativ a fost în scurt timp confruntat cu realitățile economice care l-au blocat temporar.
2022 a marcat și momentul digitalizării complete a comunicării companiilor cu ANAF. Începând de la 1 martie, interacțiunea contribuabililor (persoane juridice și PFA) cu ANAF s-a mutat online, ea fiind făcută numai prin intermediul Spațiului Privat Virtual. Odată cu trecerea la comunicarea online prin acest sistem, ANAF a renunțat complet la documente tipărite, singurele documente acceptate fiind cele depuse și primite electronic prin intermediul SPV.
Pe lângă aceste noi sisteme tehnologice care marchează digitalizarea accelerată a administrației fiscale din ultimul an, mai merită menționată și tendința autorităților de a efectua tot mai multe controale fiscale de la distanță. Nevoia a fost creată inițial de instalarea pandemiei, însă datele și declarațiile oficialilor arată că tendința se va păstra, scopul declarat fiind ca cel puțin o treime dintre controalele fiscale să se efectueze de la distanță în acest an, iar procentul să crească și mai mult pe parcursul următorilor ani.
Amnistie și un nou regim fiscal pentru diurne
Unul dintre cele mai așteptate acte normative fiscale în 2022 a fost legea amnistiei pentru diurnele reîncadrate de ANAF. Legea nr. 72/2022 a intrat în vigoare în 3 aprilie și a stabilit anularea tututor obligațiilor suplimentare de plată stabilite începând cu data de 1 iulie 2015 de organele fiscale ca urmare a reîncadrării diurnelor în venituri de natură salarială. Obiectul amnistiei nu s-a limitat doar la anularea obligațiilor deja impuse, ci a prevăzut și interdicția pentru autoritățile fiscale de a emite, în viitor, în cadrul inspecțiilor, decizii de impunere privind reîncadrarea indemnizațiilor de delegare/detașare acordate în perioada cuprinsă între 1 iulie 2015 și 3 aprilie 2022.
Odată cu Legea nr. 72/2022, a devenit aplicabil și un nou regim fiscal al diurnelor. Pe de-o parte, actul normativ a stabilit că toate cele patru forme de plată (indemnizația de delegare, indemnizația de detașare, indemnizația de detașare transnațională și prestațiile în bani acordate pentru clauzele de mobilitate) au de-acum același tratament fiscal, astfel încât să existe mai puține probleme de reîncadrare fiscală ulterioară în cadrul controalelor efectuate de ANAF la contribuabili.
Pe de altă parte, ca noutate absolută, Legea nr. 72/2022 a introdus în Codul fiscal un plafon suplimentar pentru sumele acordate angajaților și scutite de la plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii. Până acum, calculul diurnelor fără plata de taxe suplimentare se raporta exclusiv la de 2,5 ori valoarea indemnizației stabilite pentru salariații instituțiilor publice. Or, începând cu luna mai, pentru a fi netaxabile, diurnele nu trebuie să depășească: de 2,5 ori valoarea indemnizației stabilite pentru salariații instituțiilor publice și nici contravaloarea a trei salarii de bază pentru locul de muncă ocupat. Acest nou plafon se calculează prin raportarea celor trei salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detașare/desfășurare a activității în altă localitate, în țară sau în străinătate. Cele două plafoane trebuie aplicate conjugat, astfel că angajatorii nu pot acorda din start salariaților diurne de maximum trei salarii de bază, ci ei trebuie să acorde în continuare diurne de 2,5 ori limita stabilită pentru instituții publice, dar aceste sume nu pot depăși echivalentul a trei salarii de bază ale salariatului.
Legea nr. 72/2022 a mai adus și o schimbare de paradigmă importantă în privința procedurii care permite ANAF să reclasifice diurnele în venituri salariale, impunând ca reîncadrarea fiscală a diurnelor să nu se mai poată face de inspectorii ANAF decât în cadrul unor operațiuni realizate împreună cu inspectorii ITM, care să constate natura veniturilor acordate salariaților sub forma respectivelor indemnizații. Practic, inspectorii ANAF nu mai pot aprecia în mod direct că sumele acordate salariaților sub formă de indemnizații de delegare/detașare sunt de natură salarială, fiind obligatorie și analiza inspectorilor de muncă a situațiilor punctuale în care se regăsesc acei salariați.
Rambursarea TVA cu control ulterior ca procedură permanentă
Tot în 2022, ANAF a publicat o nouă procedură de rambursare TVA, aplicabilă pentru toate deconturile de TVA depuse de la 1 februarie 2022. Noua procedură permite rambursarea TVA cu control ulterior pentru majoritatea companiilor, fiind exceptate de la aplicarea acestui mecanism cele care prezintă risc de rambursări necuvenite sau cele care au cazier fiscal ori se află în procedura insolvenței.
Ministerul Finanțelor a preluat soluționarea contestațiilor fiscale, oferind mai multă obiectivitate procedurii
Amânată de mai multe ori, preluarea de către Ministerul de Finanțe a activității de soluționare a contestațiilor fiscale, aflată până nu demult în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a fost operaționalizată la finalul lunii martie, când autoritățile au finalizat întregul proces de reorganizare administrativă. Deși a fost introdusă la nivel legislativ în 2020 și ar fi trebuit să fie gata încă din luna iunie a anului trecut, trecerea Direcției de soluționare a contestațiilor de la ANAF la MF s-a dovedit un proces laborios și îndelungat, care a presupus atât elaborarea unei legislații secundare și terțiare, cât și efectuarea unor operațiuni administrative și organizatorice complexe. Implementarea acestei măsuri a fost amânată în mod repetat, termenul fiind mutat de la 21 iunie 2021 la 1 octombrie 2021 și apoi la 31 martie 2022.
ANAF a mai soluționat contestații doar până la 31 martie 2022, iar după această dată activitatea a fost preluată complet de Ministerul de Finanțe atât pentru contestaţiile aflate în curs de soluţionare, cât și pentru cele depuse ulterior.
Mutarea soluționării contestațiilor formulate împotriva ANAF a venit ca o măsură utilă pentru companii, ea fiind necesară pentru a asigura o mai mare obiectivitate acestei proceduri. Anterior acestei reorganizări, atât activitatea de control fiscal, cât și cea de soluționare a contestațiilor se aflau în subordinea ANAF, astfel că instituția ajungea în poziția de a impune atât sarcina fiscală ce revine fiecărui contribuabil, cât și sarcina de a-și cenzura propriile decizii de impunere sau acte emise în procedurile de stabilire a creanțelor fiscale, ceea ce nu asigura pentru contribuabili o imparțialitate decizională în ceea ce privește judecarea contestațiilor. În practică se ajungea la situații în care companiile depuneau contestații împotriva unor decizii emise de inspectori fiscali, iar acele contestații erau soluționate de către colegi ai acelor inspectori. Mai mult chiar, pentru anumite acte administrativ-fiscale, altele decât titlurile de creanță fiscală (de exemplu, decizia de respingere a cererii de eșalonare, decizia de suspendare a inspecției fiscale, decizia de declarare a inactivității), contestațiile se soluționau chiar de către compartimentul sau serviciul care emisese actul administrativ-fiscal respectiv.
Material apărut în bursa.ro
