Noi reglementări cu privire la angajarea persoanelor cu dizabilități, în vigoare de la 1 ianuarie 2025
Prevederile referitoare la angajarea și protecția persoanelor cu dizabilități au rădăcini atât în legislația europeană, cât și în cadrul mai larg al drepturilor omului și egalității de șanse. Ele derivă din mai multe surse juridice și strategii internaționale, europene și naționale.
Legislația română cu privire la angajarea persoanelor cu dizabilități are deja o fundație bine reprezentată prin Legea 448/2006, care definește cadrul în care societățile cu minim 50 de angajați au obligația să angajeze un minim de 4% persoane cu dizabilități.
Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că, spre exemplu, numărul de angajați la care se aplică procentul de 4%, și pe care îl are un contribuabil în înțelesul Legii nr. 448/2006, nu este neapărat egal cu numărul de Contracte Individuale de Muncă (CIM-uri) pe care le are încheiate societatea.
Cu titlu exemplificativ, dacă Societatea are încheiate 1000 de CIM-uri, dar într-o lună 300 de angajați lucrează cu timp parțial de 4 ore / zi (ocupând în sensul legii 150 norme întregi), în acest caz societatea ar avea un număr mediu de 850 de angajați în luna respectivă.
Ca urmare, raportat la numărul mediu de angajați activi indicat (i.e. 850), Societatea ar avea obligația de a angaja un număr de 34 de persoane cu dizabilități (4% x 850).
În cazul în care societatea are deja angajate persoane cu dizabilități însă nu atinge pragul minim (ex. 15 angajați), ar avea de plată la bugetul de stat o sumă lunara de 76.950 lei (19 fiind numărul de locuri de muncă neocupate x 4.050 lei care este nivelul salariului minim).
Societatea are ca alternativă posibilitatea de achita 50% din sumă către bugetul de stat și simultan de a achiziționa, pe bază de parteneriat, produse și/sau servicii de la unități protejate autorizate, într-un procent de 50% din suma datorată la buget. Pe exemplul nostru valoarea lunară a achizițiilor ar trebui să fie de 38.475 lei.
Precizăm că trebuie acordată atenție și unităților protejate cu care se stabilește colaborarea, întrucât, în conformitate cu prevederile aplicabile (art. 78 alin. (3) lit. b)), produsele și/sau serviciile achiziționate de la aceste unități trebuie realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate în astfel de unități.
Deși obligația principală stabilită prin Legea nr. 448/2006 este ca entitățile cu peste 50 de angajați să angajeze un minim de 4% persoane cu dizabilități și, doar dacă nu ocupă acel număr de locuri de muncă cu persoane cu dizabilități, să achite obligațiile prevăzute de Lege (i.e. un salariu minim pentru fiecare loc de muncă neocupat de o persoană cu dizabilități), în practică numeroase societăți au preferat să achite sumele la bugetul de stat, fără a efectua demersuri importante pentru a identifica și angaja persoane cu dizabilități.
În acest context, a fost adoptate Ordonanța de urgență nr. 127/2024 (prin care se aduc completări Legii nr. 448/2006) și Ordinul nr. 28/2025. Prin aceste acte normative, începând de la data de 01.01.2025, s-au introdus obligații suplimentare în sarcina societăților care depășesc 50 de angajați, în vederea stimulării angajării efective în muncă a persoanelor cu dizabilități.
Astfel, în conformitate cu prevederile OUG nr. 127/2024, începând cu 1 ianuarie 2025, societățile au de asemenea obligația de a face dovada că, printr-o cerere scrisă (care trebuie să cuprindă și descrierea atribuțiilor pentru posturile respective, calificările necesare, precum și norma de lucru), au solicitat sprijinul a cel puțin 3 organizații nonguvernamentale care, potrivit statutului acestora, prestează servicii în folosul persoanelor cu dizabilități în raza teritorială a sediului lor, în vederea atingerii procentului de 4% prevăzut de lege.
De asemenea, prin același act normativ se stabilește o obligație de raportare în sarcina companiilor, respectiv obligația de a transmite anual, până la data de 31 ianuarie pentru anul anterior, către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități („ANPDPD”) și Agenția Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă („ANOFM”), o situație centralizată a funcțiilor ocupate de persoanele cu dizabilități angajate și un inventar al competențelor solicitate la angajare.
Persoanele cu dizabilități au dreptul la o viață demnă, la acces egal la oportunități și la un cadru legislativ care să sprijine integrarea lor activă în societate. În acest sens, modificările legislative recente, marchează un nou capitol în susținerea egalității de șanse și tratament.
Practic, în contextul în care marea majoritate a angajatorilor nu făceau demersuri efective să îndeplinească obligația de a angaja persoane cu dizabilități în procent de minim 4% din angajați, preferând să plătească sumele stabilite de art. 78 la buget și/sau să facă achiziții de la unități protejate, au fost introduse aceste noi obligații.
Prin Ordinul nr. 28/2025 (intrat în vigoare la 28 ianuarie 2025), dat în aplicarea noilor obligații introduse în Legea nr. 448/2006 se reglementează și se clarifică următoarele aspecte importante: este introdus modelul cererii de solicitare a sprijinului organizațiilor nonguvernamentale, este introdus modelul situației centralizate a funcțiilor ocupate de persoanele cu dizabilități angajate, se clarifică faptul că obligația care revine societăților este de a transmite solicitarea de sprijin la cel puțin 3 organizații nonguvernamentale („ONG”) care prestează servicii în folosul persoanelor cu dizabilități.
Ca și în celelalte aspecte ale problematicilor sociale, integrarea profesională a persoanelor cu dizabilități se bazează pe date statistice concrete, atât la nivel european, cât și la nivel național. Iată mai jos câteva dintre cele mai relevante date pe subiect.
Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități în Uniunea Europeană, conform Eurostat
• doar 51,3% dintre persoanele cu dizabilități din Uniunea Europeană sunt angajate, comparativ cu 75,6% dintre persoanele fără dizabilități.
• pentru femeile cu dizabilități, rata medie de ocupare este și mai scăzută, situându-se la 49%.
• tinerii cu dizabilități cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani au o rată medie de ocupare de 47,4%
Disparități între statele membre ale UE:
• rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități variază semnificativ între statele membre ale UE. De exemplu, în Irlanda și Grecia, această rată este de 32,6%, în timp ce în Croația este de 37%.
• cele mai ridicate rate de ocupare a persoanelor cu dizabilități se înregistrează în Danemarca (60,1%), Letonia (60,8%) și Estonia (64,9%).
În România, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități este de 46,3%, cu un decalaj de 30,4 puncte procentuale față de persoanele fără dizabilități.
În România, statisticile recente privind persoanele cu dizabilități oferă o perspectivă asupra distribuției acestora pe sexe, grupe de vârstă, rate de angajare și comportamentul angajatorilor în ceea ce privește obligațiile legale de încadrare în muncă.
Numărul total de persoane cu dizabilități:
• Conform datelor oficiale din 2020, în România erau înregistrate 853.465 de persoane cu dizabilități. mfe.gov.ro anpd.gov.ro
Distribuția pe sexe:
• Femei: 53,25%
• Bărbați: 46,75%
Distribuția pe grupe de vârstă:
• 0-17 ani: 3,76%
• 18-34 ani: 5,96%
• 35-49 ani: 14,86%
• 50-64 ani: 27,34%
• 65+ ani: 48,08%
Rata de angajare a persoanelor cu dizabilități în România este de aproximativ 7,3%, calculată pentru anul 2021. Date mai recente nu am identificat, dovadă a faptului că o conștientizare mai practică a gap-ului între forța de muncă angajabilă și cea efectiv angajată este încă departe de realitate.
Dincolo de obligațiile legale, crearea unei societăți incluzive ține și de schimbarea mentalităților. Incluziunea reală nu este doar o problemă juridică, ci și una de atitudine și responsabilitate colectivă. Fiecare angajator, fiecare instituție și fiecare individ are un rol esențial în promovarea unui mediu accesibil, prietenos și lipsit de bariere discriminatorii.
A avea un loc de muncă adaptat nevoilor fiecărui individ, a putea accesa servicii publice fără obstacole sau a fi recunoscut pentru competențele și contribuțiile personale sunt elemente fundamentale pentru o viață demnă. Prin aceste schimbări legislative, statul Român face un pas important spre atingerea acestui obiectiv.
Articol apărut în Bursa.ro
