De la hărţuire la “şantaj” reclamanţii de carieră sau riscul de imagine al companiilor faţă de proprii angajaţi

De la hărţuire la “şantaj” – reclamanţii de carieră sau riscul de imagine al companiilor faţă de proprii angajaţi

De la hărţuire la “şantaj” – reclamanţii de carieră sau riscul de imagine al companiilor faţă de proprii angajaţi

 

Din ce în ce mai des în ultimii ani, companiile se confruntă cu situaţii în care angajaţii utilizează politica împotriva violenţei la locul de muncă în mod abuziv pentru a pune presiune sau a forţa negocieri cu proprii angajatori sau manageri. Aceste situaţii pot include plângeri false sau create artificial de hărţuire, abuz sau discriminare, utilizate în mod determinat şi planificat de către angajaţi pentru a bloca eventualele sancţiuni disciplinare împotriva lor, pentru a sabota demararea unui plan de îmbunătăţire a performantei sau, pur şi simplu, pentru a obţine beneficii suplimentare, cum ar fi bonusuri / avantaje (la care nu ar fi îndreptăţiţi) plăţi compensatorii sau acorduri de încetare a contractului de muncă în mod avantajos pentru salariat.

Utilizarea abuzivă a politicilor împotriva violenţei la locul de muncă poate avea consecinţe semnificative atât pentru angajatori, cât şi pentru manageri şi angajaţi. În cazul în care sunt utilizate în mod necorespunzător, aceste politici pot avea un impact negativ asupra bunăstării şi productivităţii angajaţilor, precum şi asupra eficienţei şi reputaţiei companiei.

Pentru a preveni utilizarea abuzivă a politicii împotriva violenţei la locul de muncă, angajatorii ar trebui să ia măsuri preventive, cum ar fi formarea internă a personalului şi a managerilor cu privire la ceea ce constituie violenţa la locul de muncă, hărţuirea şi discriminarea morală, instruirea personalului HR şi a managerilor companiei cu privire la modul de efectuare a unei investigaţii precise, documentarea corespunzătoare şi întreţinerea unui mediu de lucru sănătos.

Este, de asemenea, esenţial ca angajatorii să se conformeze prevederilor legale în materie de dreptul muncii, în scopul de a diminua orice posibilitate de utilizare abuzivă a politicii împotriva violenţei la locul de muncă. Este important să se acorde o atenţie deosebită respectării procedurilor de evaluare şi recompensare a performanţei şi a disciplinei, precum şi asigurarea unei documentări corespunzătoare a acestora.

Consider necesar să avertizez angajatorii să fie atenţi cu privire la un modus operandi care se remarcă cu o frecvenţă ingrijoratoare în practică – angajaţii care par să dezvolte o carieră din a specula lacunele şi neconcordanţele politicilor interne ale companiei. Acest tip de angajaţi alocă în acest sens o perioadă de 6 -12 de la angajare timp în care observă eventualele iregularităţi ale companiei sau acţionează ca agent provocator generând tensiuni cu superiorii ierarhici şi apoi depun o avalanşă de plângeri acuzând discriminare sau hărţuire. Aceste plângeri sunt depuse cu o viteză tot mai mare şi cu o ton din ce în ce mai agresiv, utilizând afirmaţii inflamatorii si amenintari cu angajarea unui avocat, escalarea plângerilor către autorităţi (CNCD, ITM, instanţe) sau chiar alte părţi interesate ale companiei (acţionari, investitori, cenzori, auditori). Aceste veritabile campanii de acuzare au ca scop principal determinarea angajatorului de a propune / agrea o încetare a contractului de muncă prin acordul părţilor, dar cu satisfacerea tuturor pretenţiilor financiare – disproporţionate, de cele mai multe ori – ale angajatului petent.

În mod evident, cu cât gradul de conformare al companiei la rigorile legislative este mai ridicat, cu atât posibilitatea angajatului de a specula în favoarea proprie eventuale lipsuri de reglementare intenă este mai scăzută, angajatorul având aşadar o pozitie avantajoasă în orice negociere cu un astfel de salariat.


• Studiul “The Global Workplace: Results from the International Survey of Workforce” publicat de Gallup în 2017, care arată că numărul plângerilor legate de discriminare, hărţuire şi abuz la locul de muncă a crescut semnificativ la nivel mondial, fiind una dintre cele mai mari preocupări ale angajaţilor şi angajatorilor deopotrivă. De asemenea, studiul arată că numărul plângerilor este mult mai mare în organizaţiile cu culturi de muncă toxice şi deficienţă în leadership.
Studiul “Ethics & Compliance Hotline Benchmark Report” publicat de Navex Global în 2021, care prezintă o analiză a datelor colectate din linii de etică şi conformitate din întreaga lume. Raportul arată că numărul total de plângeri primite de companii a crescut cu 20% în 2020, comparativ cu 2019, în mare parte din cauza impactului pandemiei COVID-19.

Studiul Asociaţiei pentru Resurse Umane (SHRM) din 2019 a arătat că 76% dintre managerii de resurse umane au raportat o creştere a plângerilor referitoare la hărţuire sexuală în ultimele şase luni, în timp ce 53% dintre managerii intervievaţi au raportat o creştere a plângerilor referitoare la hărţuire în general.


 

Articol apărut în Bursa.ro

Share on LinkedIn
Related Posts