Obligația de a majora salariul minim la doi ani de la acordare – Clarificări de aplicare pentru angajatori
Un salariat nu poate fi plătit cu salariul minim pe economie mai mult de 24 luni consecutive, conform unei obligații introduse în Codul muncii acum aproximativ doi ani, care a început să producă efecte din 2024. Practic, începând din acest an, orice raport de muncă remunerat cu valoarea minimă pentru cel puțin 24 de luni, consecutive sau neconsecutive, va determina în sarcina angajatorilor obligația acordării unei majorări salariale lucrătorilor aflați în această situație.
Obligația a fost introdusă în Codul Muncii în anul 2021, atunci când s-a stabilit că salariații încadrați în muncă pe salariul minim brut pe țară vor putea primi acest cuantum cel mult 24 de luni, obligația vizând atât contractele în derulare la acel moment, cât și pe cele nou semnate. Tot atunci s-a reglementat că, pentru contractele de muncă deja în vigoare, perioada de doi ani va începe să fie calculată de la 1 ianuarie 2022, ceea ce face ca, începând din 2024, angajatorii să fie nevoiți să facă primele majorări salariale.
Aplicarea acestei obligații impune angajatorilor atenție la câteva aspecte esențiale, pe care le inventariem mai jos.
Contractele trebuie monitorizate pe tot parcursul relației de muncă
Chiar dacă obligația legală a început să producă efecte din 2024 nu înseamnă că ea se va aplica doar în acest an. Obligația operează de-acum în permanență, atâta timp cât va continua să fie stipulată în Codul muncii. Cu alte cuvinte, toți angajatorii care au salariați plătiți cu minimul pe economie trebuie să analizeze constant relațiile de muncă remunerate la valoare minimă și să facă majorări salariale ori de câte ori unul dintre contracte ajunge să dureze cel puțin doi ani, timp în care veniturile salariatului nu au depășit nivelul minim legal reglementat.
Majorările salariale se raportează la salariul minim aflat în vigoare la momentul împlinirii celor doi ani, indiferent care era nivelul minim legal la momentul la care a fost semnat contractul de muncă și indiferent de câte ori a fost majorat de Guvern în respectiva perioadă. În prezent, spre exemplu, un angajator care constată că are raporturi de muncă mai vechi de doi ani, în cadrul cărora angajații au fost remunerați cel puțin 24 de luni cu venitul minim, trebuie să majoreze salariile acestora peste valoarea de 3.300 de lei brut, cât este valoarea remunerației minime obligatorii în acest moment.
Mai precizăm că elementul de referință pentru stabilirea obligativității majorării salariilor nu este durata raportului de muncă, ci durata în care salariatul a fost plătit la nivelul minim reglementat. Astfel, în situația în care contractul individual de muncă al unui salariat împlinește 2 ani, însă, pe parcursul derulării acestuia veniturile angajatului au cunoscut fluctuații, fiind majorate peste nivelul minim pentru câteva luni, pentru ca mai apoi să scadă din varii motive, revenind la minimul pe economie, obligația angajatorului de a majora cuantumul nu este încă scadentă. Aceasta întrucât termenul de 24 de luni se suspendă pe durata în care veniturile sunt superioare salariului minim, chiar și temporar, astfel încât prevederile în discuție vor produce efecte numai după împlinirea unei perioade de 2 ani în care salariatul a fost efectiv plătit cu salariul minim.
Sunt vizate și contractele cu normă parțială sau cele cu durată determinată
Obligația se aplică tuturor tipurilor de contracte de muncă remunerate cu valoarea minimă impusă de legislație, nefiind prevăzute în Codul muncii niciun fel de diferențieri. Astfel, angajatorii sunt obligați să majoreze salariile minime atât pentru contractele de muncă part-time, caz în caz majorarea se face proporțional cu numărul de ore lucrate, dar și pentru contractele cu durată determinată, prelungite succesiv de angajatori. Pentru această ultimă situație, e important să subliniem că, atunci când un angajator prelungește prevederile unui contract de muncă cu durată determinată printr-un act adițional, relația de muncă se consideră aceeași, nu una nouă. Reamintim și că între angajator și salariat se pot încheia succesiv cel mult trei contracte pe perioadă determinată, iar perioada maximă pentru care poate fi încheiat un astfel de contract este de 36 de luni. Prelungirea succesivă nu poate avea o durată mai mare de 12 luni.
Nu se aplică salariilor minime din sectoarele speciale
Deși vizează toate raporturile de muncă remunerate la valoarea minimă, obligația nu va viza totuși sectoarele speciale – construcții și industria agro-alimentară, acolo unde s-au stabilit salarii minime diferențiate, mai mari decât cele aplicabile în general în economie. Deși nu a fost clarificată în mod oficial de autorități încă, interpretarea reiese destul de clar din modul în care a fost reglementată obligația. Mai exact, aceasta este prevăzută în Codul muncii, la secțiunea care face referire strict la salariul minim garantat în plată, stabilit prin Hotărâre de Guvern, or salariile minime din sectoarele speciale sunt prevăzute prin alte acte normative. Stabilirea unor salarii minime diferențiate este o măsură cu caracter temporar menită să sprijine anumite sectoare de activitate, fiind corelată și cu alte facilități fiscale în sfera taxelor salariale de care beneficiază angajații din aceste industrii.
Majorările salariale trebuie să fie reale, nu formale, și să rezulte din negocieri cu salariații
Merită precizat din capul locului că pentru modificarea unor elemente ale contractului de muncă, printre care se înscrie și salarizarea, este necesar și obligatoriu acordul părților. Nici majorările salariale generate de această obligație de a majora, după 24 de luni, salariile angajaților remunerați la valoarea minimă nu face excepție, astfel că noul salariu cu care va fi plătit angajatul trebuie să fie rezultatul unei negocieri directe a acestuia cu angajatorul și va fi menționată într-un act adițional la contractul de muncă.
De asemenea, deși obligația din Codul muncii nu punctează în niciun fel sume sau valori care trebuie adăugate salariului minim, angajatorii ar trebui să ia în calcul că o astfel de majorare salarială ar trebui să fie una reală, nu una formală. Altfel spus, angajatorii nu ar trebui să majoreze salariile cu sume derizorii doar pentru a bifa artificial obligația legală, fiind necesar ca legea să fie respectată în spiritul ei.
În acest context, atragem atenția și asupra unei situații care complică și mai mult calculele despre majorările salariale ce trebuie operate la salariile minime mai vechi de doi ani. În momentul de față, este în vigoare o măsură fiscală care stabilește că o sumă de 200 de lei din orice salariu minim este netaxabilă la angajat pe tot parcursul anului 2024, ceea ce face ca suma netă pe care o primește un angajat remunerat la valoarea minimă să crească. Măsura se aplică strict salariilor minime, astfel că orice creștere a unui salariu peste această valoare duce la pierderea facilității fiscale.
În cazul în care, salariile minime mai vechi de doi ani vor fi majorate cu sume modice, angajatul ajunge de fapt să primească un net mai mic decât un salariat plătit cu minimul pe economie, pentru că angajatul al cărui salariu a crescut peste valoarea minimă va pierde facilitatea celor 200 de lei netaxabili. Din calculele noastre, reiese că un salariat ar trebui să primească o majorare de cel puțin 149 de lei numai pentru a-și păstra actualul salariu net (ca atunci când ar fi primit salariul minim și ar fi beneficiat de măsura celor 200 de lei netaxabili), ceea ce înseamnă că pentru a beneficia în mod real de o majorare a veniturilor, salariatul va trebui remunerat suplimentar cu sume care să depășească cel puțin această valoare.
Sancțiunile pentru angajatori
Codul muncii nu prevede sancțiuni directe pentru neîndeplinirea acestei obligații de a majora salariile minime mai vechi de doi ani. Totuși, inspectorii de muncă au la dispoziție un mecanism indirect pentru sancționarea acestor practici. Mai exact, ei pot impune angajatorilor o dispoziție de măsuri pentru majorarea salariilor minime mai vechi de 24 de luni, iar angajatorii pot fi amendați ulterior cu sume cuprinse între 5.000 și 10.000 de lei pentru că nu s-au conformat măsurilor impuse de inspectorii ITM.
Articol apărut în Juridice.ro
